Victoria bărbatului cuceritor sau trucuri ancestrale

Fără pic de îndoială comunitatea umană a strâns nenumărate abordări victoriase față de practicile sale variate versus altor abordări dizgrațiate. Înfrângerea și victoria sunt termenele în care se apreciază valoarea unei persoane concrete. Probabil așa a fost din totdeauna. Cei care obțin izbânde sunt acceptați în instituția comunitară în schimb ceilalți sunt marginalizați sau izgoniți într-un fel.

Una din practicile care funcționează în spiritul grupului uman exclusiv în termeni de câștig/pierdere este ritualul de curtoazie bărbătească. Pentru nimeni nu mai este o noutate că un bărbat trebuie să cucerească o femeie ca acest ritual de curtoazie să fie considerat de succes. Cei care sfidează sau neglijează această regulă nescrisă sunt expuși disprețului general și blamării garantate.

Regula menționată anterior are implicații sociologice mai profunde decât ar părea la prima vedere. Cei care pot cuceri o femeie sunt considerați a fi demni sau eligibili de a fi în fruntea comunității, de a conduce cu ea. Dar dacă analizăm cu mai multă atenție atunci ajungem să înțelegem că e absurd și irelevant să credem că un Don Juan ar fi și un potrivit consilier de societate sau un fruntaș social.

În concepția umană cucerirea unei femei se mai asociază încă din timpuri ancestrale cu un act care cere aptitudini fără cusur de parcă s-ar încerca seducerea unei divinități deci dacă s-ar întâmpla acest lucru bărbatul ar da dovadă de puteri ieșite din comun. Dar orice barbat sau femei nu sunt zei și nici nu devin zei doar pentru că sunt în mijlocul unei aventuri de agățat.

Desigur teoria evoluționismului prin necesitatea biologică de a procrea și de a perpetua specia explică de ce oamenii acordă astfel de semnificații psihologice ritualului de curtoazie bărbătească și totuși nu putem nega că ceea ce a început ca o necesitate obiectivă s-a transformat într-o necesitate subiectivă și psihologică datorită grupului uman incitat să se distreze pe seama propriilor practici de aceea se și acordă atâta importanță victoriei în ritualul de curtoazie masculină. Nu încape loc de îndoială că acest ritual de relaționare ar fi rațional de abordat în termenii compatibil/incompatibil dar se va continua această practică în spiritul victorie/eșec pentru amuzament chiar și dacă partenerii vor împărtăși o logică oarbă de relaționare.