Terra - entitate cu drepturi și libertăți?!

În civilizațiile străvechi (și chiar în civilizațiile actuale care nu au fost atât de mult denaturate de modelul occidental de viață) existau/există mituri și concepții holistice în relația ființă umană - cosmos. În civilizațile de care vorbesc omul respectă conduite sociale și personale care îl fac să se regăsească în tot ceea ce este în jurul său până în punctul în care nu mai face deosebire dintre corpul său și exteriorul acestuia, altfel spus: mediul de viață îl percepe ca o prelungire firească a corpului său de aceea ceea ce se întâmplă în realitatea sa cotidiană reprezintă semne despre lumea sa interioară. Fenomenul s-a dezvoltat pe larg în practici și ritualuri magice/șamanice. A rezistat în istorie și după apariția scrisului, și după primele descoperiri de ordin științific din era antică care țin atât de matematică cât și de alte sfere de cunoaștere empirică, și a mers mâină în mâină cu gândirea științifică.

Cu siguranță vorbim de o obordare prudentă a relației om - natură când vorbim de acele civilizații care tratau toate corpurile naturale ca pe niște ființe care trebuie cinstite și nicidecum mâniate. În jurul lor totul le vorbea prin semne: munții cu erupțiile vulcanice dar și lava lor fertilizatoare, furtunile, răsăritul și asfințitul soarelui, revărsările râurilor încât chiar și în Egiptul antic faraonul participa la un ritual religios prin care ejacula într-un act de onanism în râul Nil pentru a asigura o recoltă bogată în fiecare an. De altfel, sexualitatea sau unele aspecte sexuale au fost încă din perioada matriarhală raportate sau asociate cu prosperitatea sau fertilitatea dar și cu darurile naturii. Ceea ce vreau să spun mai exact este că până și procesele fiziologice și/sau psihologice aveau semnificații care implicau și cosmosul, așa cum era perceput de oamenii vremii.

Odată cu avântul modern al științei și tehnicii oamenii au uitat sau au început să ignore cu desăvârșire cosmosul și în mod special planeta pe care locuiesc. Terra a devenit un mijloc de atingere a scopurilor individuale și/sau colective și nimic mai mult chiar dacă cunoaștem probabil mai mult ca niciodată despre ea. Învoiala munților sau a soarelui sau a ploii nu mai este cerută atunci când omul intenționează să facă ceva. Un astfel de gest ar părea ridicol, poate așa este, dar să nu-l judecăm prin valoarea sa practică ci prin forța lui moralizatoare și instructivă. Omul modern cunoaște ce se întâmplă până în mădularele naturii - cunoaște miraculosul proces de fotosinteză din celulele vegetale dar a uitat de relația sa cu Terra. Se comportă cu ea ca un străin. În raport cu destinul său (al omului) există o întrebare: procedează el corect?!

A aplica drepturi și libertăți Terrei și/sau biosferei ei pare o utopie probabil, în acest moment, dar practici similare nu sunt o noutate în istorie. Le găsim în cultura taoistă din China antică dar și în hinduism sau budism desigur, dincolo de multe alte culturi arhaice la care existau astfel de preocupări inclusiv la culturile indienilor din America de Nord. În orice caz: pentru a dispune de un mediu de trai optim oamenii vor trebui să dea dovadă de mai multă grijă față de Terra dincolo de concepțiile lor despre ce este ea de fapt: o ființă vie sau o sferă enormă din rocă moartă care-i găzduiește gratuit ceea ce înseamnă că pornind chiar și de la acest scop egoist și de auto-conservare noi, oamenii, avem nevoie de o reconceptualizare a noțiunii "Terra".

Ce înseamnă de fapt consimțământul de a acorda drepturi și libertăți planetei noastre?! Cred că este mai mult decât reluarea unor tradiții străvechi bazate pe gândirea magică sau de altă natură, necunoscută nouă dar poate, perfect valabilă... un fel de înțelepciune a părinților neînțeleasă de copii lor deci inaccesibilă acestora și pierdută totodată... Cred că este vorba de aprecierea științifică a impactului antropic asupra mediului și căile psihologico-educaționale prin care s-ar reduce sau anula valorile sale distructive. Cred că este vorba de modelul holistic trasat tot mai clar de fizică care tratează (ca modelul cosmogonic Yin-Yang din cultura taoistă) Terra, omul și cosmosul ca o comuniune de elemente și nu ca forțe separate care interacționează din când în când. Iar în această comuniune biosfera va trebuie să aibă dreptul la viață și integritate, speciile vor trebui să aibă dreptul la conservarea arealului lor de răspândire, populațiile vor trebui să dispună de libertatea de a se manifesta și crește, și de dreptul la cuvânt pentru a condamna exterminarea în masă în măsura în care noi, oamenii, vrem să ne asigurăm propriile drepturi și libertăți și considerăm încă rădăcinile noastre biologice o înțelepciune și frumusețe care merită păstrată.