Suntem în căutarea locului perfect
Nu știm unde se găsește acest loc dar îl râvnim cu toată puterea voinței noastre. De obicei, suntem tentați să experimentăm sărind dintr-un loc în altul. Ne costă ani din viața noastră acest fapt. Vrem să cunoaștem cât mai multe din aceste opțiuni pentru a nu face cumva alegerea greșită. Nu știu dacă nu ar fi mai folositor dacă ne-am opri ca să ne imaginăm ce ar putea fi acel loc perfect și cum ar trebui să arate el pentru noi.
Desigur facem cunoștință cu tot mai multe și mai multe locuri. Unele par a fi cu adevărat splendide dar tot mai rămâne acea întrebare deranjantă: ce este de fapt pentru mine acel loc perfect. Nici nu suntem siguri că procedăm corect căutând într-un magazin haina care ni se potrivește. Ne întrebăm din ce în ce mai des nu ar fi mai simplu dacă am lua acul în mână și am coase haina care ne-o dorim. Dar sunt atâtea lucruri de învățat în acest țel! Deodată viața noastră pare prea scurtă pentru așa ceva. Punem la îndoială această soluție. Lipim cap la cap argumente contra ei după care începem din nou să căutăm. Răsfoim cărți și pagini web. Vizităm magazine. Conversăm cu prieteni și cunoscuți. Facem tot ce ne stă în puteri ca să aflăm și mai multe despre locul perfect. Poate este o insulă mică cu câțiva palmieri în inima unor ape întinse. Poate este o veche cabană părăsită. Poate este o stradă liniștită dintr-o metropolă. Poate... este un cuvânt pretențios. Și ne gândim cum putem să ajungem în acel loc. Stația terminus a vieții noastre. Punctul care împlinește toate eforturile și strădaniile noastre. Cineva a ajuns deja în acel loc. Ce simte el sau ea acum?! Este cu adevărat acel loc perfect?! Perfect și pentru noi?! Perfect și cu noi?! Dar acel demon neadormit din interior, acea intrebare stânjenitoare continuă să provoace conștiința noastră ca la început. Acea întrebare apare cu regularitate în viața noastră. Este un paradox pentru că deja am găsit acel loc perfect. Doar dacă... ne temem să terminăm această supoziție iar acel demon devine imediat mai agresiv. Încercăm să-l potolim spunându-ne că este imposibil să creăm acel loc perfect, că singura opțiune rămâne să alegem din niște modele gata fabricate. Evităm această forță din interiorul nostru. Nu-i acceptăm nici pentru un moment opinia. Încercăm cu orice șansă să o reducem definitiv la tăcere. Eu nu pot crea acel loc perfect! El nu există decât pe coperțile din hâtie lucioasă, numai acolo! El nu poate să existe aici! Eu nu voi fi în stare să-l creez în aceast loc pustiu! Eu nu sunt un creator! Sunt doar o biată și sinistră creație! Acea forță demonică nu pune preț pe lamentările noastre sincere de aceea confruntarea va deveni mai crâncenă. Și poate într-o zi, pe neprins de veste acea forță demonică va câștiga totuși și vom vedea câți ani din viața noastră am irosit alegâng și încercând acele minunate locuri de petrecere a timpului nostru când tot ce trebuia să facem este să ne gândim sincer pentru câteva clipe ce ar putea fi acel loc perfect și cum ar trebui să arate el pentru noi.