Strategie. Publicitate. Artă

De fapt, filosofic vorbind, orice aspect al vieței umane pendulează între trei elemente: Artă. Creație. Publicitate. Fiecare act uman, de orice natură, este un act creativ publicitar sau artistic. Raportate la existența umană arta sau publicitatea sunt două filosofii care cuprind individul mai mult sau mai puțin.

Înainte de a trece la analiza relațiilor artă-strategie și publicitate-strategie vreau să deschid câteva paranteze legate de relația dintre om și fenomenele de artă și publicitate.

Trăim într-o lume socială. Așa a fost tot timpul. În această lume, individul trebuie să aleagă între el însuși și ceilalți (societatea). Mai mult sau mai puțin conștientă, această luptă, creează originalitate și imitare. Fie imităm societatea, fie creăm totul cu mâinile noastre. Este tot ce vreau să spun despre originalitate și imitare.

Trăim într-o lume multiculturală. Dacă ne referim la Eurasia, dintotdeauna a existat sub aspect cultural un Occident și un Orient. Omul occidental și oriental au câteva deosebiri insuflate prin cultură.

■ Omul oriental trăiește viața ca să moară,

occidentalul se teme de moarte.

■ Omul oriental caută să-și înfrângă dorințele și ambițiile,

occidentalul trăiește pentru a le împlini și stimula.

■ Omul oriental își ascunde eul,

occidentalul încearcă să și-l popularizeze.

■ Omul oriental se concentrează pe scopuri abstracte (interioare),

omul occidental se concetrează pe scopuri materiale (exterioare).

■ Omul oriental nu prețuiește timpul și progresul tehnico-științific, occidentalul este dependent de timp și progres tehnico-științific.

■ Omul oriental nu prețuiește lupta pentru supravețuire,

occidentalul se bazează pe această luptă în orice circumstanțe ale vieții.

Creația este un act colectiv sau individual. Creația poate fi influențată de doi factori colectivi: societatea și cultura în care s-a născut sau pe care a adoptat-o individul. Și există factorul individual care influențează creația: originalitatea personală.

Oamenii creează publicitate și artă. Ce este publicitatea și ce este arta?! Publicitatea și arta este omul. Ce altceva ar putea fi dacă nu autorul ei?! DA, noi suntem publicitatea și arta.

Raportate la ideal, arta este acea reflecție concret-materială a originalității umane iar publicitatea poate fi aceiași reflecție dar care se bazează pe elementul IMITARE propriu acelui suflet colectiv pe care îl numim conștient sau inconștient - SOCIETATE.

Da, publicitatea este legată indisolubil de societate. Iarăși, raportată la ideal, arta este o creație volatilă care trece aceste granițe ca să exploareze un sine pe sine.

Publicitatea este o condiție a societății. Arta este o condiție a sinelui. Dar, repet: publicitatea poate fi originală (ca orice altă creație umană) dar întotdeauna se va inspira de la același suflet colectiv.

Dacă arta poate implica revoltă împotriva lumii, o luptă tacită marca: singur împotriva tuturor; atunci publicitatea implică neapărat o conlucrare cu societatea de aceea publicitatea implică strategie iar arta nu. Publicitatea este destinată societății așa cum este ea pe când arta nu are o destinație anume. Existența artei este un scop în sine. Existența publicității este un mijloc de negociere și persuadare a unor relații și condiții sociale (relații de cumpărare-vânzare, popularizare, promovare, informare, educare sau culturalizare ș.a.m.d.).

Publicitatea nu neagă mașinăria socială, de obicei. Mașinăria socială îi asigură viabilitatea. Strategia supremă a publicității este: Societate nu te judec, vreau doar să te cumpăr. Publicitatea cumpără deci scopul scuză mijloacele. Faptul că publicitatea vrea să cumpere presupune firește că ea nu caută să creeze o lume mai bună, cel puțin nu este obligatoriu, prioritatea ei.

Factorul strategie este justificat din următoarele considerente: societatea creează independent de noi acea putere a mulțimii care sub aspect psihologic se numește hipnoză socială. Publicitatea rămâne a fi valabilă atât timp cât contribuie la această hipnoză socială de aceea apelează la strategie. Strategia în cazul nostru este o modalitate ideologico-organizațională de hipnotizare a publicului. Fără strategie, publicitatea ar fi haotică deci ineficientă. Pe cât de rău sau bun este acest fenomen rămâne la discreția fiecăruia. Nu ar fi corect să dăm niște verdicte absolute în cazul dat. Cert este însă, că nu este corect ca mașinăria socială împreună cu publicitatea să nimicească omul din om. Originalitatea personală sau eul superior, adevăratul om din noi nu trebuie lăsat după culise pentru confortul colectivității.

Cum rămâne cu arta? Arta rămâne o creație fără strategie și poate fără explicație ținând cont de potențialul insuficient explorat al originalității umane.

Oamenii creează publicitate și artă. Arta rămâne a fi o căutare, o nemulțumire, o dorință a individului. Publicitatea este o formă de socializare, de impunere a unor norme sau obiceiuri sociale. Arta creează mistere, publicitatea duce la bun sfârșit scenarii riguros planificate.

Trăim într-o lume teatrală. Rolurile se confundă cu oamenii. Oamenii se confundă cu rolurile. Pe scena vieței publicitatea își joacă propriul ei rol, cel de psiholog motivațional al mulțimilor obsedate de dorințe și aspirații sociale. Piesa de teatru care se joacă pe scena vieței este meticulos regizată în mașinăria socială.