Seducția în publicitate

Publicitatea este un fenomen psiho-social. În psihologia aplicată există chiar domeniul numit psihologie economică care se ocupă în mod special de psihologia consumatorului și psihologia publicității.

Fără dubii, atunci când vorbim de aspecte psihologice în publicitate punem în prim-plan psihica consumatorului de publicitate. Consumatorul este obiectul de studiu și de influență al publicității.

Cine este acest consumator?!

Desigur voi încerca să schițez portretul general al consumatorului de publicitate odată ce el implică toate aspectele psihologice ale publicității.

Timpul și economia de piață (liberă) au demonstrat că practic oricine poate fi influențat de publicitate deci este un potențial consumator al acestui gen de servicii economice și/sau sociale.

Și: un consumator de publicitate este mai întâi de toate o ființă socială. Când spun socială nu mă refer doar la abilitățile sale sociale (de a comunica, de a relaționa) ci și la adaptarea sa la un anumit context social. Până la urmă: a fi membru unui trib de vânători din Africa de Vest și membru al societății capitaliste moderne înseamnă a FI sau a NUfi... un consumator de publicitate.

Cred că am reușit să argumentez de ce contextele sociale joacă un rol atât de însemnat în jocurile publicității (cer scuze de așa-zisa eroare stilistică pentru că este un adevăr).

Recapitulez: prima regulă (de aur) a psihologiei economice este: consumatorul este întotdeauna un individ adaptat unui context social.

A doua regulă după importanță sună așa: consumatorul este întotdeauna un individ care va promova ceva după publicitate. Această promovare are loc odată ce publicitatea în cauză a persuadat consumatorul sau cum se mai spune l-a cumpărat. Publicitatea ca proces de cumpărare a cumpărătorului (iertare pentru eroarea stilistică: iarăși, un adevăr) face ca consumatorul să laude (mai mult sau mai puțin conștient) toate acele rezultate comerciale ale economiei de piață. Aș îndrăzni să spun că vorbim de o strategie genială.

A treia regulă (de bronz): consumatorul este întotdeauna individul care va trebui să evalueze valoarea informației stocată în actul publicitar. Evaluarea presupune acordarea de note/calificative unor aspecte comerciale sau chiar sociale care implică publicitate. Dacă aceste note sunt făcute publice, consumatorul din consecvență, le va urma în acțiunile sale sociale dacă nu, va acționa mai sincer și poate mai obiectiv.

A patra regulă (de mămăligă): consumatorul este întotdeauna individul care va alege ceva după publicitate. De ce această regulă este așa de firavă?! Voi enumera câteva motive, pentru unii chiar pretexte: consumatorul trebuie să aleagă din niște opțiuni propuse de publicitate. O fi alegerea personală dar opțiunilei/condițiile sunt ale altcuiva deci alegerea nu mai este atât de personală (iarăși scuze pentru un adevăr neobrăzat).

Și motivul-pretext nr. 2: chiar dacă consumatorul a ales ceva, mai trebuie ca alegerea să fie întărită de ulterioara evaluare și promovare personală. Fără ele, alegerea făcută se numără printre miile de alegeri neînsemnate care nu au reușit să-și îndeplinească misiunea.

Portretul general al consumatorului de publicitate include patru reguli fundamentale:

consumatorul este întotdeauna un individ adaptat unui context social;

consumatorul este întotdeauna un individ care va promova ceva după publicitate;

consumatorul este întotdeauna individul care va trebui să evalueze valoarea informației stocată în actul publicitar;

consumatorul este întotdeauna individul care va alege ceva după publicitate.

Iarăși cum rămâne cu genericul eseului?! În viziunea mea, seducția este acel element psihologic în jurul căruia se învârte întreaga publicitate de la începuturi și până la sfârșit. Seducția este un scop în sine al publicității. Și acest scop trebuie transformat într-o artă care frapează, care excită mintea umană, care o plasează în alte dimensiuni.

Seducția este un avatar al publicității. Dar ce este de fapt acest gen de seducție?! Este de fapt un fenomen psiho-social. Seducția publicitară face ca mintea umană să fie concentrată inconștient pe un singur țel, pe cel al publicității.

Publicitatea seduce și dacă nu ar mai seduce, nu ar mai fi publicitate. Publicitatea este unul din drogurile sociale care creează hipnoză. Este vorba de acea hipnoză care intră în armonie cu cele patru reguli enumerate mai sus.

În urma acestei hipnoze individul singular devine individ social, membru al unei anumite societăți. Individul se alătură tuturor celor care au fost deja hipnotizați. De menționat că această hipnoză implică o conlucrare ingenioasă dintre societate și publicitate. Dacă vreți o conspirație a societății și publicității la adresa originalității personale/a indidului singular. Această conlucrare se concretizează în elementul final de seducție.

După mine, întreaga forță de convingere a publicității se regăsește în seducție. Seducția este suma infinită de posibilități de excitare a minții umane.

Totuși, această hipnoză socială nu este chiar atât de rea (chiar pozitivă) dacă individul dipune de acel nivel al conștiinței care să-l facă să devină o personalitate capabilă să-și dezvolte propria originalitate într-un echilibru perfect cu societatea, deci și cu publicitatea.

Seducția publicitară trebuie canalizată spre dezvoltarea propriei originalități.