Omul invizibil

O carte de H.G. Wells

Romanul acesta aparține unui autor britanic din sec. XIX, un autor care a câștigat simpatia publicului și care este considerat un pioner al literaturii SF. H.G. Wells a scris acest roman concis într-un stil comic și energic. Opera seamănă a fi o îmbinare de roman-detectiv și roman de aventură.

Prima oară când am citit titlu cărții am avut impresia că acest om invizibil reprezintă de fapt o metaforă a individului uman lipsit de personalitate autentică care devine în acest sens o ființă invizibilă pentru ceilalți sau chiar un cineva care nu există cu adevărat. Interpretarea mea de natură filosofică s-a dovedit deplasată pentru că H.G. Wells povestea în carte despre un om invizibil la propriu. Era un om obișnuit ca toți alții doar că corpul său a căpătat un gen de transparență astfel că nu reflecta deloc lumină. Având această proprietate, ochiul uman nu putea detecta un astfel de corp.

Personajul central al romanului, adică acest om invizibil pe nume Griffin, era un eminent savant care și-a consacrat mulți ani din viața sa fizicii optice. Căutând cu abnegație o descoperire excepțională în acest domeniu științific, Griffin a aflat despre unele substanțe care au proprietatea de a iradia lumina care cade peste un corp astfel încât corpul respectiv să rămână nevăzut. Și de aici a rămas doar un pas pâna la ideea nebunească a lui Griffin de a încerca pe propiul corp să devină invizibil.

Experimentul care l-a început a fost lung, anevoios și plin de necunoscute - așa povestește Griffin în dialogurile sale, dar într-un final a devenit absolut invizibil. Și-a obținut acest țel al vieții sale cu prețul de a se îndepărta de toți cunoscuții sau prietenii săi. Griffin a devenit o ființă asocială care era veșnic înfuriată pe ceilalți. A fi invizibil: această calitate unică care o deținea îi inspira dorința de a se răzbuna pe ceilalți. Agresivitatea verbală sau fizică de care dădea dovadă precum și indignarea sa față de prejudecățile oamenilor care îl judecau fără a înțelege ce face el de fapt l-a făcut să devină cinic și să declare război și răzbunare tuturor celor care i-au pus bețe în roate.

Fiind spuse toate acestea, cartea abundă în aventuri care se rezumă de cele mai multe ori la capturarea acestui savant pe jumătate malefic, pe jumătate rănit în orgoliu, numit Griffin, iar luptele devin tot mai acerbe până când Griffin devine un infractor național vânat din toate colțurile.

Nu sunt sigur ce a dorit H.G. Wells să aducă la cunoștința cititorului în acest roman însă faptul că după ce terorizase atâta lume, Griffin, este într-un final rănit iar apoi moare din urma leziunilor și trupul său redevine atunci vizibil - cu fața albă ce schițează furie și disprerare, cu părul alb pentru că nu erau pigmenți în corpul său încă destul de tânăr; toate acestea mă fac să cred că Wells a încercat să comunice acest mesaj etic: în slujba răului știința sau inteligența umană vor fi mai devreme sau mai târziu neputincioase sau sortite eșecului.