Odysseia

În traducere românească de Dan Slușanschi (2012)

Din opera antică a lui Homer

Odysseu vorbește de toate intemperiile suferite în lunga sa întoarcere. La curtea regelui Alcinou el povestește despre o parte din ele. După căderea și prădarea Troiei grație șiretlicului calului de lemn, Oddyseu se întoarce împreună cu ceilalți ahei în Ahaia. Plecați pe navele lor în marea neprimitoare, aceștia vor naufragia în diferite locuri. Vor cuceri cetăți și vor chefui cu vin roșu și friptură în locurile unde erau purtați de zeii mânioși. Ajunși pe o insulă nepopulată de oameni, Odysseu mânat de patima avuțiilor de jaf va întreprinde o expediție pe cuprinsul insulei cu 12 camarazi. Cercetând locurile necunoscute va ajunge într-o grotă unde vor fi sechestrați de un monstru imens, o creatură solitară și răutăcioasă, peste puterile fizice ale oamenilor dar cu același intelect: un Cyclop pentru că acele meleaguri erau țara Cyclopilor. Cyclopul sfidând rugămințile lui Odysseu îi va ține în grotă închiși împreună cu turmele de oi și capre care le ținea pentru carne, lapte și brânză și îi va mânca pe câte doi la fiecare masă. Acest semizeu malefic, îi va ține despărțiți de lumea din afară printr-un bolovan imens la gura peșterii care servea pe post de ușă la intrare, bolovan ce numai el avea puterea de a-l urni din loc.

Ingeniozitatea lui Odysseu îi aduce în dar o soluție de evadare observând un par lung din lemn de măslin folosit de Cyclop drept toiag. Însoțitorii lui vor tăia o bucată din par ca mai apoi să-l transforme într-un țăruș și să-l ascundă în timp ce Cyclopul își păstorea turmele. Seara, Cyclopul aduse turmele în grotă, mulse turmele apoi mâncă încă doi din prizonieri, atunci Odysseu se apropie de el și îi oferi să bea vin. De trei ori Cyclopul bău cu nesaț din vinul dăruit până ce tăria lui îl ameți și adormi chiar înainte să îi promită lui Odysseu un dar: îl va mânca la urmă pentru că acel vin i-a plăcut nespus de mult. Văzându-l căzut jos în brațele beției și somnului, Odysseu și oștenii săi încinse în jăratic țărușul ca mai apoi să-l înfingă în singurul ochi al Cyclopului. Cyclopul orb va chema pe semenii săi de afară urlând de durere și ajutor dar Cyclopii adunați afară nu vor putea înțelege ce vrea să spună de accea îl vor lepăda nedumeriți. Dimineața uriașul va da la o parte piatra de la ieșirea din peșteră și va aștepta să prindă și să strivească pe toți prizonierii săi odată cu turmele care ieșeau la păscut dar Odysseu și ai săi își vor croi drum ascuns pe dedesubt la lâna oilor și vor scăpa de mânile Cyclopului care căuta furios să îi prindă.

Aventura lui Odysseu în țara Cyclopului Polyfem ca și multe alte întâmplări întregesc tabloul acelei lungi călătorii de la Troia spre țara sa Ithaca care a ținut zece ani după ce s-a sfârșit Războiul Troian. Din punct de vedere narativ, Odysseia este o continuare a operei Iliada pentru că contextul/mediul scrierii deja format în primul poem, va fi adoptat și dezvoltat în al doilea poem adică în Odysseia. Iliada și Odysseia sunt două opere diferite pentru că temele fiecăreia sunt altele. Dacă în Iliada este tratat homeric subiectul unei ciocniri militare și politice dintre două tabere de regate, din acceeași civilizație: tabăra Troada și tabăra Ahaia, atunci în Odysseia se expune în termeni literari călătoria/soarta unei persoane (Odysseu) care dincolo de bătălia statelor duce propria sa bătălie cu viața, zeii și soarta urzită de ei. Poemul despre Odysseu este scris la o altă scară și astfel cititorul are acces la ceea ce se petrecea la nivel individual și nu global în civilizația grecească. Cunoaștem despre stăpâni și slugi, dinastii politice și regi, căsătorii politice și înfruntări pentru tron, cetățeni și șerbi, familii regale și familii de cetățeni, comploturi și competiții cu miza autorității, arbori genealogici și locuri natale.

Structura lucrării cuprinde, în viziunea mea, trei linii de subiect aranjate într-o ordine ne-cronologică ceea ce ar putea rătăci cititorul în lectura sa cu toate că această compoziție narativă va putea fi descifrată și apreciată mai târziu. Telemah, fiul lui Odysseu, pornește în căutarea tatălui său fiind îndemnat de zeița Athena. Nemaiputând suporta jalea mamei sale, Penelopa, asaltată de pețitori, și irosirea avuțiilor de către acești pretendeți la căsătorie în ospețe din cauza lipsei regelui peste Ithaca, decide să facă o călătorie până în Pylos pentru a-l întreba pe Nestor despre soarta lui Odysseu după plecarea din Troia. La rândul său, Nestor îl trimite pe Telemah în Lacedemona stăpânită de atridul Menelau și regina Elena din Argos (intriga operei Iliada). Între timp, pețitorii Penelopei află despre ce face Telemah și trimit o corabie de luptă ca să-l prindă pe Telemah când se va întoarce pe drumul spre casă. Această linie de subiect se încheie aici.

Cea de-a doua linie de subiect se deschide în cânturile următoare avându-l ca protagonist pe Odysseu. Nararea va începe din punctul temporal când Odysseu era ținut cu sila în ținutul zeiței Calypso care îl prefera ca ibovnic dar îi făgăduia nemurirea și viața în tihnă grație puterilor ei de zeiță. Calypso decide să-i întoarcă libertatea lui Odysseu după ce solul zeiesc Hermes îi comunică porunca de eliberare dată de Zeus, divintatea supremă în panteonul elen. Deși Calypso îl avertizează de pericolele și greutățile drumului de întoarcere acasă, Odysseu pleacă totuși, pe o plută pe mare și ajunge purtat de valuri în Țara Feacilor. Ajutat de fiica regelui, Nausicaa, și alaiul ei, care l-au întâlnit la râul unde fetele spălau rufele în toiul pregătirilor unei eventuale nunți, Odysseu va fi călăuzit până la cetatea regelui Feacilor: Alcinou. În cetate, Odysseu este ospețit cu mărinimie apoi Alcinou propune o întrecere sportivă cu ocazia musafirului de vază. După întrecere Odysseu este apreciat și recunoscut de Feaci ca om de seamă. Odysseu va povesti ce s-a întâmplat mai înainte de șezutul la Calypso. Vorbește despre aventura sa în Țara Cyclopilor, unde scapă cu greu din mâinile lui Polyfem cu numai câțiva tovarăși. Zeul Poseidon, tatăl lui Polyfem, dorește să se răzbune pentru fiul său orbit și nu-i permite lui Odysseu să ajungă acasă. Mai întâi, Odysseu și camarazii săi ajung în Aiolos unde primesc în dar un burduf al vânturilor care provoacă întoarcerea corabiei lui Odysseu înapoi la insula Aiolos, trăitorii insulei îi alungă și ajung în golful Laistrygonilor: țara giganților canibali, cu mai multe nave cu oameni din Aiolos (deși Odysseu și ai săi, scăpase de Cyclop doar cu o singură navă). Giganții distruseră navele cu pietre aruncate astfel salvându-se doar nava lui Odysseu cu câțiva tovarăși. Apoi au ajuns pe insula Aiaiei, țara zânei și zeiței Circe. Cu puterile ei zeiești, Circe a transformat tovarășii lui Odysseu în porci păstrându-le cugetul uman dar Odysseu o face să dezlege vraja și să le permită să meargă la drum având prorocire de la zei ca Odysseu cu însoțitorii săi să călătorească până în Țara Morților. Acolo vor vizita pe câțiva din eroii care au pierit în Războiul Troian și se vor întoarce cu bine pe insula Aiaiei. Circe îi dă sfat lui Odysseu cum să ajungă în Ithaca scăpând de sirene și monștrii Scylla și Charybda. Pe drumul cu pericole, tovarășii lui Odysseu vor încălca porunca lui Odysseu de a nu mânca din boii Soarelui de aceea zeii mâniați pe ei îi vor nimici cu tot cu corabie și numai Odysseu va naufragia pe insula lui Calypso, locul de unde și a început această linie de subiect.

A treia linie de subiect îl are ca erou, din nou, pe Odysseu care primind daruri și vâslași de la Feaci se întoarce și ajunge cu bine în țara natală Ithaca. Feacii lasă la țărm cu daruri pe Odysseu și se pornesc îndărăt. La întoarcere, Poseidon îi pedepsește pentru ajutorul oferit lui Odysseu și le transformă nava într-o stâncă în preajma țării lor. Odysseu se întâlnește pe țărm cu zeița Athena care îl ajută să ascundă în grota din vecinătate darurile Feacilor iar pe el îl transformă într-un bătrân ca să iscodească ce se petrece în țara sa după ce a fost plecat. Deghizat într-un moș, Odysseu se întâlnește cu porcarul Eumaios căruia îi povestește câte ceva despre cum a ajuns la acela: aventurile depănate lui Eumaios puteau fi reale sau inventate.

Mai târziu, Odysseu se va întâlni acolo cu fiul său Telemah, întors recent din călătoria întreprinsă la Pylos și Lacedemona. Zeița Athena îi va reda temporar chipul real pentru ca fiul său să înțeleagă că acel bătrân era de fapt tatăl său. Entuziasmați și uimiți de întâlnire, ei vor petrece mai mult timp împreună acolo, la țară, plănuind întoarcerea regelui Odysseu în cetate și pedepsirea pețitorilor. Telemah se va întoarce în cetatea regală a Ithacei pentru a se vedea cu mama sa, Penelopa, și cu pețitorii. La rândul său, Odysseu, sub masca unui cerșetor pribeg, va veni în cetate alături de porcarul Eumaios ca să cerceteze pe ascuns cum stau lucrurile în cetate. Această situație expusă în poem poate fi interpretată ca o parabolă despre pierderea autorității sociale și lupta pentru redobândirea ei. Prima bătălie va fi câștigarea admirației și respectului pețitorilor după încăierarea cu cerșetorul Iros, concurentul său la cerșit în cetate. Urmează propunerea de întrecere cu căpetenia pețitorilor Eurymah la cosit, la arat cu plugul tras de boi sau în luptă cu sulița pentru a se dovedi iscusința cerșetorului în toate treburile și muncile din cetate. Conflictul urmează cu ocărârea străinilor adică pe cerșetorul Odysseu și pe prorocul Theoclymenos de către pețitorii conduși de lăcomia pentru autoritate și de trufie. Momentul decesiv al acestui conflict va fi întrecerea cu arcul când Odysseu își dezvăluie identitatea reală și în semn de garant al autenticității celor spuse câștigă acea întrecere, trăgând fără greș cu săgeata în țintă prin cele douăsprezece obstacole. În continuare, slugile de la palat închid porțile sălii unde stăteau pețitorii iar Odysseu îi măcelărește drept pedeapsă pe pețitorii soției sale pentru că au rispit averea familiei, au violat slugile de la palat și doreau să domnească fără drept la tron peste Ithaca. După pedepsirea pețitorilor, Odysseu o cheamă pe doica Eurycleia ca să întrebe de slugile nerușinate care au fost de partea pețitorilor. Doica îi spune că douăsprezece slugi și-au pierdut rușinea ca mai apoi Odysseu să le cheme acolo. Mai întâi, roabele au curățat sala masacrului iar apoi au fost grămădite și pilduite cu moarte în curtea cetății. Și după ce l-au pedepsit în chinuri groaznice pe ultimul pețitor rămas în viață: Melanthios, s-au spălat și au dat cu tămâie arzândă în palat drept leac pentru rele. Odysseu se face cunoscut și soției sale Penelopa cu care după discuții aprinse se împacă.

Revenit la tron, după douăzeci de ani, Odysseu decide în primul rând să își viziteze părintele care trăia și lucra la țară, în livezi, alături de slugile sale. Dar pacea nu părea încă să se instaureze pentru că Eupeithes, unul din cetățenii Ithacei a răsculat cetatea. Familia lui Odysseu: nepotul Telemah, feciorul Odysseu și tatăl Laerte erau gata să se lupte. Atacați de cetățenii răsculați, Laerte tatăl îl doboară cu sulița pe fruntașul revoltaților Eupeithes iar zeița Athena intervine sub chipul lui Mentor (un prieten lui Odysseu) în acea încăierare și oprește lupta care era cât pe aici să înceapă apoi cei din Ithaca au făcut jurăminte de împăcare și au adus jertfe zeilor ca să asigure pacea.