Oamenii - mașini electrice

Oamenii sunt mașini vii care funcționează pe electricitate. Și dacă sufletul lor nu este decât un concept fictiv, inventat tot de ei, atunci dânșii vor crede în el numai ca să existe o diferență dintre ei și mașinile adevărate.

Creierul produce semnale electrice și implicit un câmp electromagnetic. Inima este o pompă acționată de un impuls electric dintr-un mic punct, din colțul drept al ei. Și însăși țesuturile noastre sunt receptive la curentul electric pentru că măduva spinării și encefalul comunică cu acestea prin nervii periferici care transmit acestora comenzi, comenzi electrice.

În concluzie, corpul uman operează cu forțe naturale, cu legi aplicate atât obiectelov vii cât și celor moarte. Și dintr-un exces de raționalitate am putea să ne întrebăm, filosofic, desigur: suntem vii sau morți, totuși. Dar cred că întrebarea care contează aici nu este asta dar ce nu cunoaștem despre el, ce forțe mai animă aceste mecanism biologic care operează într-un model mai mult sau mai puțin empiric. Spun mai mult sau mai puțin empiric pentru că nu întotdeauna cunoașterea variabilelor empirice cu tangență biologică va oferi o explicație legată de funcționalitatea acestui mecanism. Din cele spuse, am putea conchide că fie nu cunoaștem toate acele variabile empirice, fie mai există ceva mai mult decât ele în această ecuație. Cert este că în această problemă, oamenii care dispun o părere personală la subiect, s-au împărțit în două tabere: cei care cred că tot ce reprezintă corpul uman poate fi explicat, într-un final, în termenii simțurilor umane și cei care cred că corpul uman depășește natura materială a realității.