Marele Plan
O carte de Stephen W. Hawking și Leonard Mlodinow
Pentru început vreau să menționez că în acest articol mi-am exprimat câteva reflecții filosofice pe marginea cărții date deci nu este vorba de opinia sau constatarea unui specialist avizat să aprecieze valoarea științifică a lucrării. Vorbim de o carte scurtă dar complexă care conține teme existențiale adânci. La fel cum menționează autorii ei (Stephen Hawking - savant de renume mondial și Leonard Mlodinow - fizician și scenarist al serialului științifico-fantastic Star Trek), lucrarea abordează trei teme cruciale:
De ce există ceva mai degrabă decât nimic?
De ce existăm?
De ce acest set particular de legi, și nu altele?
Cu alte cuvinte, se încearcă înțelegerea universului, originii sale la un alt nivel de profunzime trecând de la întrebarea cum? la întrebarea de ce?. La începutul cărții, o bună parte din ea, se descrie de fapt relația istorică dintre umanitate și știință care a culminat cu apariția culturilor și inclusiv a mitologiilor care erau menite să ofere explicații alternative la fenomenele cosmosului în lipsa cunoștințelor și instrumentelor științifice. Citind cartea veți bănui într-o anumită măsură că miturile cosmogonice din culturile umane care s-au perindat sunt scenarii fantezist-cognitive care creau corelații între cele două întrebări cu latură existențială De ce? și Cum?. Din cuprinsul acestei cărți observăm că științele umane au parcurs un drum istoric anevoios și obscur oscilând între cugetări libere și concluzii științifice obținute prin experimente și interpretarea lor matematică (spre exemplu, lucrările lui Aristotel versus I. Newton și mulți alții). Acest periplu de evenimente a condus la fizica modernă care a fost fascinată de o idee poate utopică, poate supra-apreciată și anume: explicarea tuturor fenomenelor și proceselor naturale din univers printr-un set de câteva legi ce vor avea echivalente matematice suficient de simple ca să fie înțelese de publicul larg. În această direcție autoritatea științifică mondială a depus efort în ultimele decenii încercând să găsească o legătură de cauzalitate între descoperirile făcute și acel potențial set de legi universale și simple.
Teoriile contemporane care reprezintă modele explicative (Supersimetria, Teoria corzilor, Teoria M) au putut servi pentru deconspirarea parțială a misterului legat de originea și evoluția universului. Conform Teoriei M care face parte din Suprateoria cuantică, universul nostru și etapa lui de dezvoltare (îndepărtarea sistemelor de corpuri celeste după Big Bang, în spațiu) este una din istoriile alternative care pot exista. În carte sunt mai multe amănunte la subiect dar putem spune succint că această constatare științifică este legată de Teoria cuantică. Teoria cuantică sau fizica cuantică are ca subiect de investigații - particulele subatomice și modul lor de integrare în universul vizibil dar și evoluția acestuia în contextul caracteristicilor fizice ale acestor particule elementare. Particulele elementare (cuarcii, electronii, fotonii) au un comportament extrem de bizar, fapt confirmat științific. În lumea lor, călătoria în timp e posibilă, particulele de materie pot deveni particule de forță (bosoni) și viceversa, și chiar mai mult, este posibil ca toate posibilitățile de manifestare a unei particule elementare să aibă loc simultan. Având ca fundament fizica cuantică, Teoria M a mers mai departe formulând o versiune cuantică a apariției și evoluției universului nostru care a început odată cu Big Bangul (grandioasa explozie care a creat spațiul, timpul și materia din universul nostru cu aproximativ 13,7 miliarde de ani în urmă - constatare făcută mai ales în baza analizelor științifice ale radiației cosmice de fond de microunde). Conform Teoriei M universul nostru este creat din corzi de energie (Teoria corzilor), particule punctiforme, membrane multidimensionale dar și 11 dimensiuni spațio-temporale. Dezvoltându-se supozițiile Teoriei M s-a ajuns la concluzia că de fapt ar exista 10⁵⁰⁰ universuri diferite/paralele care ar forma ceea ce este numit de fizicieni multivers iar unul din aceste universuri este al nostru. Fiecare din aceste universuri are propriile sale legi fizice și propriul destin. Universul nostru a apărut din urma Big Bangului și este o lume în stare de inflație.
Revenind la întrebările-cheie de la începutul articolului, Teoria relativității generale formulată de savantul Albert Eistein explică comportamentul universului nostru după Big Bang. Teoria M explică ce este Big Bangul și anume problema apariției timpului, spațiului și materiei iar în acest mod se acordă un răspuns la întrebările-cheie:
De ce există ceva mai degrabă decât nimic?
De ce existăm?
De ce acest set particular de legi, și nu altele?
Din ceea ce înțeleg eu, Teoria M dezvăluie totuși doar o parte din misterul apariției universului nostru. Da, această concepție explică cum a evoluat universul nostru din nimic, nimic material. Acest nimic material este o stare existențială de la care s-au început primele manifestări fizice ale universului. Cu alte cuvinte, Teoria M explică din ce și cum a apărut universul dar în viziunea mea acest lucru nu e suficient. Eu consider că confirmarea faptului că după Big Bang nu a existat nimic fizic din universul nostru nu ne împuternicește să conchidem că nu au existat niște cauze care au și produs apariția cauzei (Big-Bangul) universului nostru. Oare ar fi greșit să bănuim că și Big Bangul are o cauză?! Nu fac aluzie la Dumnezeul religiilor. Ceea ce admit eu este că ar putea să existe două realități paralele sau suprapuse ce se află într-o funcție de cauzalitate: una din ele ar fi producător de realitate iar cealaltă ar fi manifestare de realitate. Conștentizez că subiectul deschis la finalul acestui articol implică probabil, un șir lung de cauze și efecte care se vor succeda fără a oferi modelul unei cauze primare ce nu va mai isca bănuieli că ar exista o forță motrice dincolo de ea.
Cel mai de neînțeles lucru în privința universului este că poate fi înțeles (Albert Eistein).