Infernul

O carte de Dante Alighieri

Discutăm despre prima parte a trilogiei originale Divina Commedia din literatura medievală; operă în versuri, compusă din trei părți: Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Acest poem epic este o mostră de literatură universală care a fost studiată și tradusă frecvent de la apariția ei.

Autorul, care este și naratorul acestui poem, relatează în partea I: Infernul despre călătoria sa fantasmagorică în dimensiunea iadului așa cum este această dimensiune văzută din perspectivă creștin-mitologică. Monstruoasa lume a infernului este descrisă în opera lui Dante Alighieri ca un spațiu fizic situat în centrul Pământului și respectiv, al universului, unde nu pătrunde lumina solară; având o formă concentrică în care fiecare cerc sau zonă din acest spațiu al terorii, schițat literar de Dante Alighieri, își are propriile sale forme de pedeapsă iar cu cât ne apropiem mai mult de ultimul cerc, cu atât aceste pedepse sunt mai odioase.

"Infernul" lui Dante Alighieri abundă în simboluri și referințe istorice de aceea lectura cărții este aproape imposibilă fără a cunoaște personalitățile, personajele mitice sau evenimentele de epocă la care se face aluzie în text. Scriitorul descrie împreună întâmplări din viața unor figuri politice, religioase ș.a. din lumea antică cât și cea medievală, și chiar include în narațiune monștri din mitologia greco-romană care locuiau în infern conform acelor mituri.

Delictele condamnaților sunt prezentate prin descrierea succintă a vieții lor. De multe ori, totul se desfășoară sub forma unui dialog dintre Dante Alighieri sau tovarășul său de călătorie, Virgil și cel pedepsit. Alte scene din poem comunică despre impresiile personale ale naratorului în timp ce explorează infernul sau despre lupta fără izbândă a păcătoșilor cu demonii, unii din aceștia fiind nu mai mult decât monștri antici cum ar fi Cerber, cânele cu trei capete. În acest sens, autorul conturează în linii generale o antiteză dintre viața pământească a pedepsitului și viața sa curentă în infern.

Multe din personajele poemului au fost contemporani cu Dante Alighieri. Prezentarea acestora se face în contextul desprinderii brutale de viața tumultoasă pe care au dus-o la suprafață și intrarea innopinată în acest loc fără de speranță. Naratorul preia treptat rolul de mesager între cele două lumi: cea de la suprafață și cea din centrul Pământului.

"Infernul" poate fi tratat și ca o parabolă unde iadul reprezintă toate viciile și defectele umane care pot să-i devoreze lăuntric pe cei care le-au cultivat în sufletul lor.