În era când roboții fac totul pentru noi

În 2004 a fost produs un celebru film SF cu numele I, Robot. Inspirat din colecția de scrieri scurte I, Robot care aparține autorului SF Isaac Asimov, filmul descrie cât de mult lumea umană s-a remodelat odată cu introducerea pe scară largă a inteligenței artficiale și a tehnologiilor robotice. Una din problemele care au apărut și se discută în film este marginalizarea (într-un fel) a oamenilor când vine vorba de prestarea de servicii sau muncă pentru trebuințele cotidiene și nu numai. Noua societate era construită din roboți care muncesc pentru oameni și nu din oameni care muncesc pentru alți oameni (chiar și dacă ce-i din urmă ar fi ei înșiși). Chiar eroul filmului se agață conservator, în repetate rânduri, și dezbate acea concepție că oamenii ar trebui să-și păstreze vechile domenii de influență și decizie socială. După mine este copilăresc să credem că reducerea influenței umane în sfera muncii ar fi o problemă. Nu ar fi o problemă nici în lumea filmului și nici în lumea noastră.

Atunci când vorbim de activitățile umane cu caracter util (așa aș defini termenul muncă) este necesar să avem la mână un șablon eficient de apreciere a contribuției persoanei antrenate în activitatea de muncă X. Majoritatea oamenilor sunt implicați în astfel de activități dar a contribui la producerea unui bun nu este suficient de aceea și s-a inventat probabil o disciplină medicală ca psihologia muncii. În plus, mai există o duzină de progame educaționale în această direcție. Oamenii ca să aducă folos economiei trebuie motivați, învățați, pregătiți, recompensați. Lumea de azi necesită specialiști cu capacități fizice și mentale mari, cu abilități profesionale și de socializare pentru că economia contemporană cere mai întâi o muncă de echipă și înțelegerea din partea fiecărui angajat a întregului proces de produție sau de muncă. În schimb, pentru roboții sau mașinile antrenate în procesele de producție este nevoie doar de un program specific de calculator. Același program de calculator sau chiar mai simplu care îl are această platformă web de media sau jocul dvs preferat, să zicem Asphalt 8: Airborne.

În era noastră, a unor tehnologii complexe este doar un moft ca să preferăm oamenii să muncească în locul mașinilor care le-am inventat pentru acest scop. Nu există îndoieli că cea mai mare parte din bunurile și serviciile de care avem nevoie pot fi produse de mașini și roboți industriali/casnici precum și de tehnica electronică.

Una din preconcepțiile care ar putea să vehiculeze în gândurile oamenilor este că productivitatea sau calitatea muncii ar avea de suferit dacă am face acest salt crucial și epocal în istoria umană. Cred că ar fi suficient un singur cuvânt pe post de argument împotriva acestei prejudecăți și acesta ar fi psihologie.

Spre deosebire de mașini, oamenii dețin un psihic. Fiecare are o personalitate relativ specifică. Faptul că suntem ființe psihice influențează masiv capacitățile proprii de muncă. Chiar și cel mai abil angajat nu ar putea depăși o mașină concepută pentru activitatea respectivă. De ce oare? Pentru că oamenii sunt ființe emoționale, sunt ființe sociale, sunt ființe complexe, sunt ființe spirituale, sunt ființe sensibile etc. Capacitățile noastre de muncă pot fi influențate și sunt influențate din foarte multe părți. Veștile bune ar putea să ridice imediat apetitul nostru de muncă dar e perfect valabilă și opusul situație. Relațiile conjugale, familiale, amicale sau de serviciu au de asemenea ponderea lor față de acest aspect. Sănătatea fizică și psihologică, succesele sau eșecurile, condițiile de muncă, condițiile sociale, nivelul de trai și încă alți factori generali au un cuvânt de spus aici.

În zilele noastre, preferința de a folosi munca oamenilor în loc de munca mașinilor este de natură psihologică. Desigur, odată ce mulți încă apelează la servicii produse de mâna umană, economia modernă se supune încă acestei reguli de joc. Acest fapt, cum spuneam, nu înseamnă că mașinile nu ar putea face ceva din activitățile noastre economice. Multe din obiectele/produsele noastre sunt concepute pentru a fi folosite de oameni chiar de designerii lor (filmul documentar Objectified abordează acest subiect). Acest fapt nu este atât de mult legat de potențialul tehnologic al epocii noastre cât de obișnuința oamenilor de a face ei înșiși ceva în locul unei mașini automatizate. Putem folosi un întrerupător electric automat sau un apirator automat sau o cutie de viteză automată în locul echivalentelor lor mecanice. Toate cusururile care le-ar putea avea în acest moment aceste mostre de tehnologie vor putea fi înlăturate dacă vom oferi designerilor lor șansa ca să îndrepte greșeli sau să descopere soluții. Și acest fapt ar putea avea loc dacă eforturile lor creatoare în cadru economic ar fi îndreptate spre a crea mașini din ce în ce mai independente și performante. Dar aceasta cere aprobarea și îngăduirea celorlalți.

Consider că suntem în epoca în care depășim nevoia muncii de rutină și repetitivă. De acum încolo, mașinile ar putea să o facă în locul nostru. Mai rapid, mai simplu. Este nedrept că conștiința omului modern trebuie să fie ocupată un volum de timp atât de mare cu acest gen de muncă. Însăși natura umană dovedește că purtătorul ei este însărcinat să depună eforturi personale pentru a inventa, a moderniza, a adapta. Sunt activități creatoare. Și am putea să le folosim pentru a crea o nouă realitate economică. Una în care am avea mult mai mult timp pentru noi. Dacă am înțelege că așa vom schimba mai mult decât o realitate economică...