Gândurile trândave ale unui pierde-vară

O carte de Jerome Klapka Jerome

Cartea este împărţită în trei părţi. Putem spune că acestea sunt trei cărţi separate. Fiecare parte conţine istorioare nostime, interesante dar care conţin câteodată şi o morală. Sunt inspirate din cotidian. Prima parte este intitulată Jurnalul unui pelerinaj. Aici faci cunoştinţă cu intacta frumuseţe a unor încurcături de nedescâlcit. În toiul unor dute-vino cu bagaje grele, cu planuri de drumuri lungi şi prieteni nu chiar prietenoşi apar întâmplări neverosibile. Farmecul acestor întâmplări se iveşte mai ales când cel care le povesteşte ştie s-o facă , este unul atu-urile autorului. Când citeşti cartea nu trebuie să te chinui ca să înţelegi, ideile ajung la destinaţie fără nici o forţare mentală. Graţie stilului autorului cartea se citeşte atât de uşor cu toate că el nu este o persoană simplistă.

A doua parte se numeşte Din gândurile trândave ale unui pierde-vară. Pentru început găsim o dedicaţie apoi prefaţa şi după aceea reflecţiile autorului care se intitulează cu Despre. Despre trândăvie, Despre vreme, Despre cîini şi pisici, mi-a plăcut mult Despre timiditate. Cu doza necesară de umor Jerome povesteşte despre soarta nefericitului timid: A apărut la Cititorii întreabă, noi răspundem, într-un săptămânal obscur, şi suna cam aşa(n-am s-o uit niciodată!): Adoptaţi o atitudine degajată şi plăcută, în special faţă de femei. Amărâtul naibii! Îmi închipui cu ce rânjet trebuie să fi citit sfatul respectiv. Adoptaţi o atitudine degajată şi plăcută, în special faţă de femei! Cum de nu! Să nu faci una ca asta, dragul meu prieten tânăr şi timid! Dacă încerci să-ţi schimbi firea, vei reuşi cu siguranţă să dai la iveală un sentimentalism ridicol şi o familiaritate ofensatoare. Fii tu însuţi şi-atunci toţi o să te creadă numai posac şi niţel tâmpit. Împletind umorul cu ascuţimea minţii autorul scoate concluzii de toată frumuseţea, o dovadă că el este un bun cunoscător al psihologiei umane, al societăţii civilizate şi nu numai: Singura consolare a timizilor e că timiditatea, fără discuţie, nu e semn de prostie. Măscăricilor cu cap pătrat le e destul de uşor să rânjească batjocoritor în faţa obrăznicii, dar naturile superioare nu sunt neapărat cele care dau la iveală cea mai mare cantitate de neruşinare morală. Calul nu e inferior vrăbioiului şi nici căprioara din pădure nu e mai prejos decât porcul. Timiditatea înseamnă, pur şi simplu, sensibilitate dusă la extrem şi n-are absolut nimic de-a face cu amorul propriu sau cu înfumurarea, deşi filozofii noştri cu minte de papagal insistă întruna asupra legăturii ei cu amândouă.

A treia parte a cărţii se intitulează Din alte gânduri ale unui pierde-vară. Se continuă şirul de poveşti din partea a II-a. Autorul scoate în evidenţă cele mai ascunse părţi ale spiritului uman, integrează propriile filozofii cu comic de calitate şi astfel nu greşeşte deloc. Printre ideile sale se numără: procreerea-idealul omenesc, mecanismul care pune în mişcare întreaga lume; cotidianul-scena neplăcerilor domestice pe care veşnic suntem nevoiţi să jucăm; omul şi ghinioanele sale când nu este în cunoştinţă de cauză dar nu ştie de aceasta ş. a. Aceste idei se perindă pe tot cuprinsul cărţii. Pe lângă umorul lui Jerome, m-a impresionat capacitatea sa de specialist în firea oamenilor. Darul său de psiholog este vizibil şi chiar bine conturat.

Este apreciabil faptul că autorul invită cititorul prin această publicaţie să gândească limpede, la rece şi că oferă idei moralizatoare. Pune accent pe spirit, pe frumuseţea sa care se găseşte într-un stil de viaţă în care libertatea, veselia, individualitatea, optimismul necondiţionat, fericirea fără cauză sunt triumfătoare.