Frica de întuneric

Recent am vizionat filmul The Fear of Darkness. Subiectul acestui film este legat de un produs psihoactiv și o întâmplare teribilă, neelucidată. De fiecare dată când vizionam acest film consideram acel produs psihoactiv numit cu acronimul DMT doar un drog fictiv inventat pentru a servi la scenariul acestui film în stil de mister și de groază. Dar de această dată am fost curios să consult internetul în privința lui. Doream să aflu dacă scenariul filmului se bazează pe ceva inspirat din realitate sau nu. Pe wikipedia există articole în limba engleză și limba română despre acest compus chimic. DMT este o substanță care se găsește din abundență în interiorul organismelor biologice, atât plante cât și animale. Corpul uman produce această substanță ca hormon biologic prin glanda pineală din creier deși prima secreție de DMT în corpul uman are loc la etapa de embrion adică atunci când creierul și glanda pineală nu prea par a fi apte pentru așa ceva. De asemenea, DMT ar fi vinovat pentru producerea viselor dar și pentru conținutul și intensitatea lor. Cantitatea cea mai mare eliberată de DMT se pare a fi în timpul morții umane sau în preajma ei ceea ce generează experiențe psihice majore pentru persoana în cauză. Partea cea mai intrigantă este că această substanță psihodelică ar fi mai intensă decât droguri considerate destul de puternice ca cocaina sau ecstasy și totodată este produsă chiar de corpul uman în cantitatea pe care el o stabilește. Citind pe ici-colo la această temă de reflecție mă convingeam că acest film este totuși inspirat din realitate și poate chiar inspirat din fapte reale. Cu toate acestea, echipa sa de creație nu a ținut să menționeze așa ceva astfel că filmul ar fi pur fantezist.

Pe wikipedia.ro am găsit un articol la subiect în care se anunța că există un film documentar intitulat DMT: The Spirit Molecule. M-am folosit de linkul oferit de articol și am vizionat filmul. Este vorba de practic de o serie de interviuri cu cercetători și subiecți care au testat DMT în cadrul unor experimente medicale. Pe parcursul materialului documentar sunt prezentate opinii/speculații ale subiecților dar și rezultatele cercetărilor medicale întreprinse. DMT rămâne a fi o substanță la fel de controversată ca cultura umană. Am urmărit acest film și am înțeles că există o problemă majoră atunci când factorul uman depune efort întru înțelegerea unor fenomene care îl privesc. Ca să fiu mai explicit voi menționa despre speculațiile care se fac în acest film. Unele civilizații umane ca aborigenii amazonieni și altele au descoperit cum pot prepara din plante sau alte surse, produse care conțineau DMT. Aceste produse erau folosite cu regularitate în cadrul unor ceremonii sau ritualuri cu precădere de șamani sau sacerdoți. Nu se știe cu exactitate motivele care stăteau la baza acestor practici dar acel film documentar sugerează că ar fi existat motive de evoluție spirituală de aici și concluzia prezentată că ar trebui să cunoaștem și să continuăm unele tradiții șamanice și unele tradiții religioase în numele evoluției noastre spirituale. Pentru obiectivitate și un pic de rigiditate rațională trebuie să remarc că pentru a accepta necesitatea de interconexiune a omului contemporan cu unele tradițiile șamanice și unele tradiții religioase trebuie să dovedim că DMT cu adevărat produce evoluție spirituală. Șamanul sau sacerdotul care ar fi produs acele minuni de vindecare pentru membrii tribului său ar fi putut crea hipnoză sau efect placebo adică puterile sale psihice nu țin de vreo evoluție spirituală. Experimente științifice în favoarea celor afirmate de mine s-au făcut în perioada contemporană: Therapeutic Touch Experiment, realizat de cercetătoarea în domeniul psihologiei Emily Rosa la doar vârsta de nouă ani. Studiul științific a fost publicat în anul 1998 în Journal of the American Medical Association. Pentru cei care cred în chakre, feng-shui, Tao, yin și yang, alchimie sau sediul sufletului din glanda pineală am o veste proastă: nimic din toate aceastea nu există în realitate! Sunt doar niște produse culturale și filosofice care au apărut pe parcursul istoriei umane - o formă psihică de auto-apărare în fața necunoașterii sau neînțelegerii și sunt niște produse expirate! Democrit, gânditor antic a anticipat existența atomilor fără nici o cercetare empirică directă, spre exemplu, dar știința a avut nevoie de câteva mii de ani ca să dovedească empiric existența acestor particule. La fel stau lucrurile și în cazul culturilor antice orientale și nu numai: oricât de rafinată nu ar fi filosofia acelor concepții cosmogonice hinduse, budiste, taoiste, ebraice ș.a.m.d, ele nu pot fi considerate adevăruri științifice iar speculațiile făcute în prezent de media cu privire la legătura dintre acestea cu mecanica cuantică sunt o aberație și o insultă adusă științei occidentale (creatoarea de drept a fizicii atomice). Dacă toate acestea ar fi fost fenomene reale atunci s-ar fi afirmat desigur fără suportul mecanicii cuantice. Aceste speculații (proprii și materialul documentar discutat) sunt mai mult legate de veșnica pornire umană de a primi răspunsurile care le dorește la întrebările care este obligat să și le pună.

Nu vreau să afirm prin toate acestea că minunile nu există dar ele trebuie să aibă o explicație științifică. Chakrele sau acele vortexuri de energie electromagnetică nu au fost dovedite științific deci nu mai are nici o relevanță să citești toate acele articolele minunate despre ele din jurnale de femei cu cuvinte-cheie: beauty, style, trend etc. sau din reviste ezoterice. În schimb, s-a demonstrat științific existența unui câmp electromagnetic în jurul corpului uman dar și existența de biofotoni în ființele vii dincolo de acele precepte hinduse despre cum s-ar poziționa în corp bioenergia electromagnetică (în chakre și nadisuri).

Nu pot să mă abțin să spun că știința și cultura/istoria ar trebui să meargă întotdeauna pe căi separate. Pentru mine este o irosire de timp încercările oamenilor de a produce această uniune între cultură și știință dar și căutarea motivelor de a crea acea mult vânată interconexiune/interdependență într-un mod artificial. Evenimentele sunt interconectate într-un mod firesc între ele cu sau fără vreun aport uman. A încerca să readuci la viață niște tradiții culturale pentru a valida o pseudoștiință arhaică, soră-vitregă a științei moderne pare a fi un act retrogard, o încăpățânare de a sta pe același loc. Desigur, culturile/civilizațiile umane trebuie studiate dar integrarea lor în lumea modernă nu prea seamănă a valorifica un potențial istoric uman, mai ales când observații și artefacte subliniază o trecere greoaie și dureroasă de la gândirea magică/metaforică la gândirea rațională odată ce omul s-a născut cu blestemul de a nu cunoaște ce este lumea din jurul său și ce este conștiința sa. Desigur putem lansa și ipoteza unor civilizații umane avansate care au existat în trecut și au pierit fără prea multe urme. Putem admite mai multe linii de subiect în istorie. Totuși pentru cel puțin una din ele, știm, că a fost valabil un destin uman tragic de acumulare al cunoștințelor și al abilităților psihice pentru a forma ceea ce astăzi numim gândire empirică argumentată iar până la aceasta a existat cultura și forme bine măiestrite de filosofie ce mascau lacuna de cunoștințe.

Revenin la DMT și ce ar fi acest compus chimic: substanță chimică pentru a favoriza evoluția spirituală sau doar de distorsionare a psihicului, cred că există indicii pro și contra. În primul rând, dacă corpul uman a inventat un preparat capabil să modifice percepția psihică și senzorială probabil ar fi vorba de o funcție acordată acestuia. În al doilea rând, s-a observat că substanțele psihoactive pot accelera/modifica/extinde funcțiile psihice. Influența lor asupra psihicului este atât pozitivă cât și negativă, produce beneficii dar și reacții adverse. S-a obsevat totodată necesitatea implicită de a avea o pregătire psihologică dar și o educație în uz de produse psihoactive pentru a putea controla mai bine mecanismul de acțiune a acestor hormoni psihoactivi dar și a oricărui alt preparat psihoactiv (medicamente pentru probleme psihce/psihologice dar și alte substanțe cu consum restricționat sau chiar interzis). În prezent, cercetarea științifică a substanțelor psihoactive este în plină desfășurare și justificată de potențialul psihic major de a influența domeniul material al corpului uman. Cât privește un alt aspect al efectelor produse de DMT: distorsionarea psihicului uman; declarații ale subiecților cercetați medical, declarații din surse on-line și chiar din filmul menționat la început relatează despre o experiență psihică similară la toți cei care ar încerca să consume DMT și anume: vizitarea unei alte lumi și întâlnirea cu o ființă divină care posedă glas feminin și le-ar răspunde la întrebarea cine sunt eu. Răspunsul este mereu același: tu ești iubire infinită! Acest răspuns ridică semne de întrebare pentru că majoritatea culturilor umane au adoptat acest mesaj filosofic pentru a adormi tendința umană de a înțelege. Pentru mine, expresia: tu ești iubire infinită nu seamnă ceva. Nu prea văd ce relevanță ar avea cu întrebarea: cine sunt eu? Pare mai mult a fi un fel de compliment făcut unui copil care plânge către părintele său iar acesta la rândul său îi spune ceva frumos pentru a-l liniști. Dacă această scenă despre iubirea infinită (orice ar însemna iubirea care mai e și infinită) este o idee fixată în conștiința umană atunci putem explica de ce se petrece la fel, însă, pentru diferiți oameni. Conform versiunii mele, acea ființă divină cu glas de nimfă care spune: tu ești iubire infinită, este părintele sau inconștientul uman adică nu se petrece aici nici un fel de revelație spirituală ci se petrece un proces psihic. Doar dacă acea ființă cerească ar împărtăși niște cunoștințe inedite inițiatului atunci aș fi tentat să cred că este altceva decât inconștientul uman. Spre exemplu, dacă ar oferi răspuns pentru: ce se află în interiorul găurilor negre? sau ce este materia întunecată din univers? sau oricare altă provocare pentru un geniu savant. Spre regretul meu, chiar și în materialul documentar DMT: The Spirit Molecule, subiecții care au testat DMT pe patul de spital povestesc numai de lumi multicolore în care au călătorit mental și au întâlnit fețe angelice. Mărturisile lor se aseamănă prea mult cu fanteziile paradisiace sau himerice ale culturilor umane poate, de aceea și genericul filmului discutat la început a fost ales să fie Frica de Întuneric.