Enigma Otiliei

O carte de George Călinescu

Scriere în proză, de lungi proporții care aparține unui prolific şi versat romancier din literatura română contemporană. Prima apariție editorială a fost în anul 1938 iar în continuare au fost publicate şi alte ediții fiind elaborate şi studii literare pe marginea lucrării.

Roman fără concept temporal.Narațiunea este o suită de întâmplări conectate şi nu de întâmplări desfăşurate în timp ceea ce face parte din stilul de expunere al operei. Ca tehnici de narațiune, întâlnim frecvent monoloage lungi în dialoguri. Portrete psihologice şi portrete morale desfăşurate amplu pe tot parcursul textului. Gânduri, griji, provocări, intrigi apărute după fiecare şir de dialoguri.

Cartea ilustrează familia urbană la începutul epocii contemporane (anul 1910) dar poate fi considerată şi o metaforă a spiritului uman de la începutul sec. XX, zbuciumat de convertirea moravurilor sociale, de competiția dintre moravurile noi şi cele vechi în lume, de destrămarea valorilor proprii epocii moderne ca căsătoriile de interes, moştenirea averilor de familie, principiulzestrei, al pețitului, a curtenirii oficiale ş.a. George Călinescu comunică parcă, printre rânduri, de o lume aflată într-o criză de idealuri care tocmai de aceea îşi reapreciază destinul şi unde a ajuns totuşi pe calea în care a pornit. În lectura întreprinsă simțim fiorii din umbră ai cunoaşterii unei noi lumi care este gata-gata să iasă din găoaceşi să zguduie ca un cutremur întreaga construcție socială anterioară ca tot ce este şubred sau prea afectat să-şi înceapă prăvălirea sub forma prejudecăților, concepțiilor acum deja ridicole, manierelor inutile, valorilor depreciate. Toate aceste influențe sociale, doctrinare, intelectuale asupra familiei urbane româneşti se suprapun peste veşnica Divina Comedie din sufletul omenesc care nu este potolit de nici o cauză morală, de nici o ideologie, de nici o soluție filosofică în criza sa de goliciune inexplicabilă.