Don Quijote de la Mancha

O nuvelă de Miguel de Cervantes

Cartea ilustrează o lume idilică, ușor desprinsă de realitate dar totuși fără elemente fantastice, aflată în criză de valori adecvate vremurilor curente. Nuvela dată care a fost adaptată de autorul ei și ca roman, reprezintă o epocă în care realitățile sociale s-au alterat și care mimează tradițiile culturale medievale până la situații ridicole sau stupide.

Intenția autorului în această operă a fost prezentarea unei dimensiuni comice și caraghioase a societății cavalerilor din evul mediu în timpurile contemporane lucrării, o societate care a devenit depeșită moral prin atitudinea socială tot mai mercantilă și angrenată preponderent în provocările banale ale vieții cotidiene.

Acest Don Quijote de la Mancha, pe numele său adevărat de Alonzo Quixada, decide să cutreiere lumea ca să instaureze valorile morale care au exista în vremea cavalerilor medievali după ce s-a convins pe sine de această necesitate din realitățile oarecum fictive descrise în sumedenia de cărți ce le citise.

Alonzo Quixada, s-a autointitulat cavalerul Don Quijote de la Mancha, și cu ajutorul tovarășului său de drum Sancho Pansa, s-a pornit într-o "cruciadă a dreptății" pentru a instaura ordinea apusă dar prezentă în epoca precedentă. Situațiile umoristice care apar în aceste aventuri ale celor doi prieteni uniți împreună deopotrivă prin credulitatea și idealurile lor comune sugerează inepția acestui angajament civic.

Și nu în ultimul rând, Miguel de Cervantes redă în această carte prejudecățile și modelel de gândire eronate care au fost norme sociale echitabile dar face și o aluzie simbolică la faptul că anumite valori ce au devenit ridicole în acele zile vor rămâne universal-valabile și eterne în ciuda transformărilor periodice de mentalitate.

Iar la final, cred că trebuie să menționez despre sfâșitul total neprevăzut al nuvelei când lui Don Quijote de la Mancha, aflat pe patul de moarte, îi vin mințile la loc și recunoaște că el este Alonzo Quixada. Întâmplarea cu pricina poate fi interpretată literar prin două moduri în viziunea mea. Unul ar fi că în realitatea imaginară creată de sufletul și mintea acestui muribund el este Don Quijote de la Mancha și poate face orice îi poftește inima, fără opreliști dar în realitatea adevărată este un simplu om, ca oricare altul, care nu se poate eschiva de la destinul său predeterminat. Celălalt mod ar însemna că doar un om cu nebunie în cap poate să accepte și să trăiască în lumea aceasta bizară și fără logică astfel că atunci când mintea ta devine cârmuită de rațiune tu vei pieri căci nu te vei putea adapta acestui mediu opus gândirii critice.