Comunicarea între simțire și cogniție

Comunicarea este mai mult decât perceperea unor sunete cu semnificații. În sensul larg al cuvântului, comunicarea este interacțiunea dintre elementele universului ce sunt sau nu conștiente de legătura în care se află. În orice caz, nu se pune problema unei lipse de comunicare ci este vorba de a percepe comunicarea care are loc pretutindeni în jurul nostru. În univers materia vie comunică cu materia moartă și viceversa pentru că fac parte dintr-un mecanism cosmogonic comun.

Din perspectiva comunicării, nimic în univers nu poate fi separat sau izolat. Un stimul va crea o serie de circumstanțe care vor avea funcția de răspuns. Iată procesul comunicării naturale în cele mai profunde aspecte ale sale: când un mic meteorit poate umple o planetă cu viață sau un astru poate menține biosfera pentru un întreg sistem de planete și multe altele. În sensul major al cuvântului, comunicarea naturală nu se deosebește de comunicarea simbolică. Sunt două forme ale aceluiași proces, fapt ce poate fi validat atunci când reușim să îmbinăm cogniția cu simțirea.