Bătrânul și marea

O carte de Ernest Hemingway

Discutăm despre o operă care aparține scriitorului american Ernest Hemingway. "Bătrânul și marea" este o nuvelă sau un roman scurt care a fost publicată în anul 1952 și este ultima operă a acestui scriitor care s-a afirmat pe parcursul activității sale literare ca un prozator de talie mondială câștigând simpatia cititorilor din întreaga lume și obținând premii literare majore cum ar fi Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1953 sau Premiul Nobel pentru Literatură în 1954.

Lucrarea este o operă simbolică cu implicații filosofice și psihologice, scrisă într-un stil care îmbină empiricul, observația subiectivă, trăirea personală și tipologia caracterului uman. Cartea oferă impresia că orice amănunt din ea nu servește doar unui scop narativ ci este de fapt un simbol care urmează să fie descifrat și interpretat de cititor. Și însăși narațiunea per ansamblu sugerează tacit că lucrarea este o parabolă existențială. O enormă pildă care relevă simbolic natura condiției umane.

Într-un final putem spune că opera nu are scopul de a prezenta unilateral o întâmplare din viață despre un pescar bătrân pe nume Santiago, care nu a prins nici un pește bun de vânzare timp de 84 de zile pe mare, și care se aventurează în largul mării unde prinde poate cel mai mare pește din viața sa dar la întoarcere rechinii îi devorează această pradă prețioasă dar cred că putem spune că autorul a dorit să creeze o pildă din această întâmplare astfel că bătrânul pescar este orice om care s-a născut și care trebuie să înfrunte marea adică viața sa, iar peștele care l-a prins pescarul reprezintă scopul vieții sale, rechinii care i-au mâncat peștele reprezintă obstacolele din calea acestui scop iar gândurile și trăirile pescarului descrise în carte reprezintă felul fiecărei ființe umane de a vedea și aborda viața sa.