Arhaismele, un moft de incultură să nu le cunoşti

Cuvintele au şi ele biografie, una lexicală. Se strecoară printre graiuri şi apoi se înrădăcinează iar prin rădăcini semantice alunecă încet-încet prin solul timpului, al spațiului şi al culturii.

Lexemele sunt desigur obiectul unor preferințe lexicale dar sunt şi rezultatul unui nivel personal de educație şi autodezvoltare. Personalitățile care trădează vaste cunoştințe din varii domenii dețin un vocabular activ mult mai larg decât orice exponent obişnuit al unei societăți. Orice conştiință care poate opera cu multe substitute lexicale este o conştiință care poate mânui şi cu termenii, concepțiile sau cu judecățile desemnate de acestea. În acest context, o fire cu orizonturi culturale largi deține şi o pregătire lingvistică şi filologică care permit să se utilizeze în domeniul comunicării şi al exprimării neologisme cu arhaisme ba chiar şi întregi clase de cuvinte specifice unei epoci sau unui interval istoric de timp. Cei mai versatili oameni de litere, specialişti de comunicare, filologi, lingvişti vor putea să stabilească o relație cu interlocutorul prin orice formă istorică a limbii, oricât de arhaică nu ar fi.

Arhaismele rămân a fi o parte, o ramură a unei limbi chiar dacă utilizarea lor a devenit mai restrânsă din motive practice. Cuvintele vechi şi chiar formulele gramaticale vechi însă cizelate nu reprezintă ceva expirat: ce se aruncă la gunoi, pentru că întruchipează cursul istoric şi cultura unei limbi, respectiv îi redau diversitatea şi caracterul specific. Dar toate aceste judecăți nu trebuie confundate cu o toleranță lexicală care trece de limitele bunului-simț şi afectează specificul şi estetica naturală a unei limbi.

În orice caz, arhaismele rămân o parte din vocabularul unei limbi pentru că nu orice cuvânt care a succedat după evoluția lor poate sau a fost conceput să redea sensul lor primar/specific. Ca purtători în timp de sensuri specifice/primare, arhaismele se dovedesc extrem de utile în numeroase domenii de cercetare. În sfera vieții cotidiene, arhaismele nu sunt studiate şi nici apreciate deşi deseori pot fi utilizate fără gradul adecvat de conştentizare a valorii lor practice.