9 feluri de singurătate

Abordez o stare psihologică care apare și se exprimă în condiții individuale trasate de aparatul psihic al individului și catalizatori exogeni. Probabil este vorba de un proces împărțit pe etape în care plăsmuim, configurăm dimensiunea stării de singurătate iar prima etapă și cea decisivă este conștentizarea ei. Fiecare în parte acordă semnificații proprii acestui produs interior de aceea folosirea generală a dualității bine - rău este inutilă.

Suntem singuri pentru că dorim un moment de respiro înainte de a intra în contact cu ceilalți. Singurătatea ar putea servi pentru a urzi niște planuri de integrare în mediu social, altfel spus planuri de combatere a singurătății. Suntem singuri pentru că dorim să creăm condiții propice pentru a dezvolta sau a îmbunătăți abilități personale. Desigur, suntem singuri pentru că dorim din când în când să ne ascultăm pe noi înșine dincolo de gândurile obscure care apar mereu în mintea noastră și consumă absurd timpul. Suntem singuri pentru că dorim să ne refugiem. Când intenționăm să acordăm o atenție mai mare unei pasiuni suntem singuri. Suntem singuri pentru că dorim să aflăm mai multe despre destinul unei ființe înzestrate cu conștiință și despre locul ei în această lume enormă și puțin explorată. Suntem singuri pentru că ne frământă o necunoscută: ce este de fapt acest simț acut și viu al singurătății, de parcă ar fi o componentă nativă a spiritului nostru ca o parte din corpul fizic. Nu în ultimul rând, suntem singuri pentru că suntem obsedați să cunoaștem dacă suntem cu adevărat singuri.

Singurătatea este o realitate. Și este realitatea noastră. Am creat-o și o întreținem prin fantezii. Poate este vorba de ceva sumbru, poate este vorba de ceva care înspăimântă dar conștiința noastră mereu o cere iar noi ignorăm și respingem inconștient această trebuință deși ar putea fi cea mai sinceră realitate din câte am reușit să creăm.